Dhyana Blaj's World

Datorită apetitului surorii mele pentru lectură m-am putut lăuda întotdeauna cu o bibliotecă impresionantă ce mi-a fost de ajutor în perioada liceului. Astfel, strecurată printre zeci de cărți de literatură română ședea frumos ediția a doua a cărții cu titlul de mai sus aparținând lui Horia Roman Patapievici.

Lucrul care mi-a atras atenția este faptul că aveam impresia să o fi citit în anul I de facultate însă conținutul mi se părea un adevărat mister având în vedere că în acea perioadă nu îmi făceam fișe de lectură.

Ceea ce am reținut totuși în toți acești ani e că deși cartea era e mult timp lăsată să se „odihnească” în bibliotecă, sora mea nu era impresionată de ea și că îmi spusese că nu e cine știe ce. Aveam impresia că o răsfoisem pentru a verifica cele spuse de Irina, pentru că ea obișnuia să lectureaze o carte de cel puțin 3 ori prin urmare știa ce conținea.

Semn că o citisem, pentru că sora mea nu se îndura să „chinuiască” paginile cărților, stau liniile date cu creionul în dreptul ideilor ce mi-au plăcut.

Amintirile unui om de cultură.

Intelectualii nu sunt chiar atât de diferiți de oamenii de rând așa cum poate își imaginează unii… Fiind un eseu asupra formării sale, Patapievici își povestește copilăria și întâmplările specifice vârstei: jocuri, inventarea poveștilor de aventură, colecția de reviste Puf, etc. pentru ca mai apoi să își prezinte episoadele cheie ale vieții sale până în momentul elaborării cărții.

Lectura ei nu este atât de simplă precum ți-ai închipui pentru că sunt presărate strategic de ici colo cu expresii, cuvinte și fraze în limbi precum franceză, latină și chiar hindusă care reprezintă de obicei citate din cărțile studiate, iar așa cum știm cu toții limba suferă modificări în timp…

Nu îți voi vorbi despre aceste amintiri pentru că sunt sigură că nu acesta este motivul pentru care citești aceste rânduri, însă îți recomand cartea dacă ești interesat/ă de detalii privind serviciul militar din perioada comunistă sau de multitudinea autorilor și titlurilor ce se regăsesc în aceste pagini dintre care îi voi aminti doar pe Marx, Kant, Lenin, Eliade, Blaga, Noica, Baudelaire etc.

Curiozitatea ta cu privire la carte poate fi stârnită și de detaliile cu privire la părintele Cleopa sau Paisie de la Sihla, sau vizita făcută domnului profesor Anton Dumitriu.

Citind cartea mi-am dat seama de ce nu îmi mai nimic din ea, și mi-am dat seama că e o memorie reprimată intenționat datorită evocării de către autor a momentului trecerii în neființă al tatălui său dar mai ales a mențiunii că a apucat să îi spună pentru ultima dată că îl iubește, ceea ce a evocat regretul că nu i-am putut spune și eu tatălui meu pentru ultima dată cât de mult înseamnă pentru mine (despre care îți voi vorbi, poate, cu altă ocazie)…

Multe sfaturi!

Trecând peste aceste detalii, am găsit o serie de idei ce merită împărtășite:

1. „În orice străduință există un scop”, iar acesta este cel care nu ne lasă să ne dăm bătuți;
2. „Locul ideilor e în căutarea care le suscită și ele trăiesc acolo unde reușești să le descoperi”, care se poate traduce rapid în faptul că ideile nu îți stau la îndemână și trebuie să te străduiești pentru a le găsi!
3. „Copia nu devine niciodată model, [...] sens are numai perfecțiunea, nu și cioburile ei.”, prin urmare nu încerca să copii pe cineva pentru că niciodată nu te vei ridica la nivelul persoanei în cauză, ci poate doar atunci când vei înceta să mai copiezi și vei adopta deviza Me first! în loc de cea Me too;
4. „Muntele se suie numai pășind, adică în timp”, prin urmare nu dispera pentru că unele lucruri au nevoie de mai mult timp și uneori chiar de pași mărunți…
5. „Sunt lucruri care nu pot fi adevărate dacă vin prea devreme”, așadar nu te grăbi, unele idei nu pot fi puse în practică decât după mult timp;
6.  „[...] dacă te dedici unei cariere științifice [...] nu există loc pentru literatură și filozofie și că decât să știi superficial multe mai bine să știi bine puțin.” (sfat aparținând tatălui autorului), prin urmare dedică-te în întregime unui anumit domeniu și stăpânește-l la perfecție;
7. „Privindu-mi Caietele îmi dau seama că adevărata școală am făcut-o acasă, după orele de curs, cu profesori al căror glas nu l-am auzit niciodată. [...] și fac socoteala că citesc cam o sută de pagini pe zi, ceea ce e puțin.”, prin urmare dragă cititorule citește citește și iar citește, pentru că mereu vei găsi cărți care să completeze ce ai citit până atunci!
8. „în cele din urmă toți sfârșim prin a deveni ceea ce am dorit să ajungem”, dar pentru asta e nevoie de multă muncă și determinare;
9. (Anton Dumitriu) „Ne-a sfătuit să citim cu metodă și să dezbatem critic tot ce pare a fi lipsit de adevăr (fără să ofere însă un criteriu al adevărului)”, semn că noi avem responsabilitatea de a distinge adevărul.
10. „Trebuie să te străduiești mult pentru a culege puțin.”.
11.  „[...] memoria mea era plină de cărți, și goală de mine”, prin urmare nu deveni un „șoricel de bibliotecă” și trăiește-ți viața printre pauzelele luate de la lectura cărților.

Printre rândurile aceste cărți se regăsesc o serie de principii interesante ce ar putea să ne ghideze în viață:

•  „Există în om mai multe lucruri de prețuit decât de disprețuit;
• Adevăratele cauze nu pot fi aflate căutând cu privirea în jos, ci ridicând ochii în sus;
• Nu virtutea produce fericire, ci fericirea face posibilă viața virtuoasă;
• Lanțul răului nu poate fi tăiat prin retaliere, ci prin morala «celuilalt obraz»;
• Nu există nici o cale de a deveni mai bun dacă nu ai reușit în prealabil să devii mai fericit;
• Fericirea constă în acea stare pentru care a fi fericit nu mai prezintă nici o alternativă.”

Cărțile ne vorbesc însă asta nu este suficient pentru a le asimila tot conținutul, prin urmare, programul de „antrenament” al lui Patapievici ar putea fi o alternativă a programului tău de studiu în cazul în care nu îi observi eficiența:

• „De evitat flecăreala;
• De înmulțit orele de studiu;
• Rămâi indiferent la laude și liniștit în fața injuriilor;
• Spune ce crezi, atunci când crezi;
• Înlătură resentimentul față de ceea ce ai fi vrut să faci, și nu ai făcut.”

Sursa foto: ocazii.ro